Arhiva

Posts Tagged ‘Analize politice’

Partidele din Moldova au un număr insuficient de personalităţi pentru a-şi asuma guvernarea

februarie 9, 2009 Mihai Bologan 17 comentarii

Clubul IDEAÎn data de 5 aprilie 2009, alegătorii din Republica Moldova sunt aşteptaţi pentru a decide care va fi configuraţia noului Parlament. Lupta desigur va fi dată în mare între reprezentanţii actualei puteri şi partidele de opoziţie, în calcul mai putînd apărea şi cîteva partide surpriză, dar cu şanse reduse de a accede în Parlament.

Problema pe care doresc s-o abordez e capacitatea partidelor de a prelua guvernarea. În primul rînd dacă vreun partid are aşa capacitate şi cum poate fi ea cuantificată.

Voi enumera doar cîteva structuri care trebuiesc completate cu personal de partid în cazul în care o formaţiune vine la guvernare, fiind vorba de: un număr de circa 30 mandate parlamentare sau chiar mai mult, cel putin 15-20 de persoane care să aibă funcţii de miniştri în Guvern, un număr de 5-10 consilieri în cadrul Consiliul Municipal Chişinău şi eventual alte persoane care ocupă funcţii de pretor, primar sau viceprimar, funcţia de preşedinte al ţării şi cîteva persoane care vor fi consilieri, un număr de persoane care vor fi ambasadori ai RM peste hotare etc. Dacă nu includem funcţiile de viceminiştri şi alte funcţii de importanţă mai mică, deja se adună peste 60 de persoane competente şi foarte bine cotate de care are nevoie un singur partid pentru a putea conduce ţara.

Deoarece circa 7 partide pretind cu adevărat la accederea în Parlament este greu de crezut că toate au un asemenea arsenal de personalităţi (cel puţin 420) care sunt gata în orice moment să se aşeze la cîrma ţării. Este şi mai greu de crezut că sunt atîtea persoane în Moldova care merită să devină ministru, ambasador, preşedinte sau cel puţin deputat în Parlament.

Dacă analizăm guvernarea actuală, vom observa că nici Partidul Comuniştilor nu a avut un asemenea număr de personalităţi în cei 8 ani de conducere, iar guvernul Tarlev şi Greceanîi au fost compuse preponderent de persoane care nu făceau parte din PCRM, aşa numiţii “tehnocraţi”. Cît priveşte Parlamentul sau CMC, fracţiunile comuniştilor nu s-a reţinut printr-un număr mare de personalităţi, ele fiind mai degrabă nişte veritabile “maşini de vot”, care ce-i drept, au lucrat impecabil, fiind conduse în Parlament de dl Stepaniuc şi dna Ostapciuc, iar în CMC de dna Popa. În cazul PCRM putem aprecia calităţile de management, atunci cînd cu resurse umane proprii limitate s-a reuşit preluarea şi păstrarea puterii în mod foarte eficient. Pentru următoarele alegeri PCRM are un atu important: ei nu vor trebui să “reinventeze roata”, deoarece au la dispoziţie echipa de miniştri actuală, care probabil nu va refuza să mai conlucreze cu ei.

În cazul partidelor PL, PLDM şi AMN, niciuna din ele nu are capacitatea de a conduce individual, deoarece fizic nu va putea face faţă cu numărul redus de personal pentru a acoperi toate poziţiile necesare de conducere. Chiar dacă echipa guvernului PLDM va fi aleasă, acest partid va avea o fracţiune parlamentară slabă, la fel ca şi cea din CMC şi practic nu va putea pretine la alte funcţii importante. Chiar dacă PL intră masiv în parlament, ei rămîn practic fără persoanele importante din CMC şi va trebui să aleagă între a conduce Chişinăul şi a fi deputat în Parlament. Am dubii că PL va mai avea şi suficiente persoane pentru executiv. AMN are o experienţă bogată în Parlament şi pretinde şi la Preşedinţie, dar nu pare să aibă o echipă suficient de mare pentru diplomaţie şi executiv. Un atu important al AMN este totuşi conducerea în teritorii.

Concluzia este că AMN, PL şi PLDM ar putea conduce, dar avînd un program unic şi o echipă unită, astfel ei ar putea uşor gestiona şi oraşul Chişinău, centrele raionale, Parlamentul, forma Guvernul şi delega persoane pentru funcţia de ambasadori. 

PD şi PSD în opinia mea nu sunt partide care pot conduce ţara (din punct de vedere al personalului, la fel ca şi altele), doar că ele au şi şanse mai mici de a trece în parlament. Asul din mîneca PD-ului este posibilitatea lor e a-şi impune candidatura lui Valeriu Bulgari în funcţia de prim-ministru în cazul în care nici PCRM, nici cele 3 partide liberale nu vor putea forma majoritatea.

Reieşind din numărul mic al populaţiei din Republica Moldova, dar şi din faptul că nu există o experienţă democratică a creşterii personalităţilor în interiorul structurilor de partid, consider că experienţa României ar fi cea mai indicată pentru a fi preluată în cazul nostru. În ţara vecină, partidele s-au consolidat după mai bine de 15 ani în 3 partide importante: unul de stînga PSD, unul de dreapta PDL şi unul liberal PNL. Desigur, există şi alte partide, dar electoratul deja nu le votează deoarece au coinştentizat că ele nu pot veni la guvernare şi au doar un caracter populist (Partidul România Mare sau Partidul Noua Generaţie).