OFFLINE cu Serafim Urecheanu

Luni am participat la un Offiline care l-a avut ca invitat pe Serafim Urecheanu şi la care au participat mai mulţi bloggeri autohtoni. Deşi după o zi dificilă de muncă, discuţia mi-a părut una destul de interesantă, deşi poate mai puţin incisivă decît ne-am fi aşteptat, deoarece toate răspunsurile date de dl Urecheanu au fost pe cît de explicative, pe atît de calme.

Am reuşit să adresez şi eu cîteva întrebări, printre care: pe cine îl consideră drept contracandidat la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, la care răspunsul a venit imediat, spunîndu-ne că nu există nici-un pretendent pe măsură. De asemenea am dorit să aflu ce sfaturi i-ar da lui Dorin Chirtoacă în lupta sa cu toate problemele pe care le întîmpină în Chişinău, răspunsul principal fiind că noul primar general are nevoie să acumuleze experienţe şi să înveţe să pună la punct funcţionarii locali, în special pe cei din poliţie. Am mai întrebat dacă Urecheanu va accepta un şantaj politic din partea unor partide gen PD, PSD sau UCM pentru a ceda funcţia de prim-ministru (de exemplu) pentru ca în schimb acel partid să participe în coaliţie şi să susţină alte posturi pe care AMN le va ocupa (de exemplu funcţia de preşedinte). Urechean s-a arătat sceptic privind şansele că aceste partide vor intra în parlament şi iarăşi a declarat că va avea suficiente voturi pentru a forma un guvern propriu sau în alianţă cu alte partide. O altă întrebare de-a mea a fost anticipată de Ion Bargan: Serafim Urechean este pentru schimbarea articolului 13 din Constituţie, spunînd că e o chestie de 5-10 minute. Ulterior, bloggerii au discutat mai în detalii această temă după plecarea liderului AMN.

Vă propun un material video şi poze de la întîlnirea Offline. Deoarece am fost pentru prima dată la un asemenea eveniment, aş vrea să mulţumesc organizatorilor pentru invitaţie.

Deja-vu liberal

Recent am comentat un sondaj realizat pe pagina mea şi am ajuns la concluzia că cea mai spectaculoasă modalitate de consolidare a segmentului “liberal” al spectrului politic ar fi fuziunea PLDM şi PL, iar elementul cheie al acestei fuziuni ar fi Dorin Chirtoacă. În rezultat, un singur partid ar fi trebuit să participe la alegeri.
Ieri am avut un deja-vu cînd am urmărit evenimentele privind fuziunea partidelor liberale, dar în alt format: PL+PNL+MAE. Din punctul meu de vedere, această iniţiativă este salutabilă, iar dacă va fi realizată, atunci rolul participării PNL şi MAE la alegeri va fi justificat. Zic asta deoarece dacă ar fi participat individual sau pe listă comună PNL+MAE, ele ar fi reuşit doar să zmulgă nişte procente de electorat liberal, care s-ar fi redistribuit ulterior între toate partidele, inclusiv majoritatea ar fi mers la PCRM.
Problema pseudo-alianţei PL, PNL şi MAE este una conceptuală, care aş rezuma-o astfel: doresc reprezentanţii PNL şi MAE să participe la guvernare sau insistă în primul rînd să prindă un fotoliu confortabil de deputat? PL le-a propus prima opţiune, cei din urmă insistă pe a doua.
Din punctul meu de vedere dorinţa exagerată de a fi reprezentat în Parlament nu este pe deplin argumentată, mai ales cînd aceste partide nu au o susţinere suficient de mare din partea populaţiei. În schimb, participarea lor la guvernare, le-ar asigura o imagine favorabilă în ochii alegătorilor, ei fiind priviţi nu doar ca simpli legislatori şi formatori de opinii, ci ca persoane competente care pot avea şi realizări.
Acum, dacă tot s-a ajuns la o înţelegere prealabilă între PL, PNL şi MAE, mă întreb ce îi împiedică de a consilida şi mai mult segmentul “liberal” prin atragerea PLDM? Chiar alegătorii afirmă în sondaje că o coalizare a forţelor de aceeaşi orientare le-ar aduce mai mult succes. Iar dacă oricum aceste partide nu promovează idei pur liberale, ci reprezintă un curent de idei alternativ curentului de idei aflat la guvernare, de ce nu se ajunge la o platformă comună de idei în baza căreia şi să se facă o alianţă durabilă între aceste partide?
Pînă cînd, ceea ce se observă la aceste partide este o dorinţă mică de a face compromisuri. Voi cita pe dl Petrencu, preşedinte MAE, care a spus că includerea sa pe listele PL ar fi o umilinţă. De asemenea dna Pavlicenco, preşedinte PNL a declarat că în caz că nu va fi acceptată condiţia cu lista comună, PNL şi MAE vor merge oricum la alegeri. PL la rîndul său insistă pe o listă electorală proprie.
Am făcut o mică analiză a şanselor partidelor de a accede în Parlament şi am ajuns la concluzia că chiar şi în situaţia în care PL, PLDM şi AMN ar merge pe liste individuale, ele ar putea trece pragul, iar rolul PNL+MAE ar fi să doneze maximum un mandat partidelor de centru-dreapta şi un mandat către PCRM.
Dacă s-ar consolida acest segment chiar prin participarea a două liste: AMN separat şi PL+PLDM+MAE+PNL, efectul ar fi mult mai mare şi nu s-ar pierde niciun procent din voturi. Un argument în plus este numărul mare de alegători indecişi care ar fi mai siguri pe votul lor cînd vor putea alege un partid consolidat. Cît deste partea compromisului, consider că el ar trebui să vină din partea partidelor mici, deoarece ele ar avea şansa să iasă din anonimat. Referitor la PL şi PLDM, ar trebui să se discute deja la nivel de listă comună.
PS. Mai fac şi în acest articol o precizare. Denumirea partidelor în MD nu reflectă ideile şi politicile promovate, de aceea noţiunea de liberal, democrat, comunist, creştin sunt destul de convenţionale. Partidele se constituie după idei, astfel că la moment ar fi bine ca ele să se consolideze conform ideilor promovate, iar ulterior chiar să promoveze politici ce corespund denumirii de partid.