Sunt bărbat însurat, am un copil, n-am făcut masterul, nu sunt doctor, am schimbat 4 locuri de muncă, cînd eram mic mă pasiona astronomia mai mult decît statistica în prezent, de 8 ani nu am consumat alcool, de 20 de ani nu am zburat cu avionul, deşi am fost şi prin Spania şi alte 6 ţări din UE, au trecut 17 ani de cînd m-am lăsat de fumat, am locuit de la naştere în 5 locuri diferite.
Cu cîţiva în urmă nici nu puteam să-mi imaginez că un singur moldovean va reuşi să adune o sală plină la Palatul Naţional, fără să aducă cu el şi o “masovcă” care să cînte la “încălzire”, fără a-şi invita “prietenii” să cînte şi ei, şi care să reuşească să facă spectacol chiar fiind singur pe scenă, fără dansatori. De asemenea, nu puteam să-mi imaginez că voi da o groază de bani pentru două bilete la concertul unui singur moldovean. Dar s-a săvîrşit! Dan Bălan a făcut un spectacol extraordinar, în prima parte a concertului pe scenă fiind doar el şi o trupă rock care-l acompania. Fără decor super-puper, chiar destul de simplu: negru, fără îmbrăcăminte care să străcească, să iradieze, să şocheze ş.a.m.d. Îmbrăcămintea de asemenea era simplă, de culoare neagră… Într-un cuvînt nimic de prisos. În schimb, această simplitate aparentă a scos în evidenţă ceea pentru ce au venit miile de fani la concert: un sunet şi o luminare foarte bună, dar şi spectacolului extraordinar făcut de Dan Bălan.
Ceea ce m-a impresionat e faptul că a cîntat LIVE, doar cu cîteva excepţii. Nu ştiu de ce, dar pînă acum aveam impresia că Dan nu poate cînta LIVE, dar iată că m-am înşelat, mea culpa.
Nu voi descrie în prea multe detalii concertul pentru că acei care au fost ştiu, iar pe cei care n-au fost nu vreau să le provoc o părerere de rău. Iată ce voi menţiona:
1. În sală a fost prezent Preşedintele RM, Mihai Ghimpu, care a fost aplaudat de către public cu mai multe ocazii pe parcursul concertului.
2. Au fost şi rudele lui Dan: Tanti Ludmila (eram foarte mare fan al ei, cînd eram copil ), Dl Bălan-tatăl, sora lui Dan şi ….
3. … Cea mai emblematică prezenţă pe scenă a avut-o bunelul lui Dan, care a venit să-l felicite cu un buchet de flori şi nu a ezitat să spună următoarele cuvinte “..în 41 am fost duşi în Siberia… dar am supraveţuit şi acum sunt cel mai fericit bunel din lume!..” A mai salutat şi noua guvernare, astfel că a rupt aplauzele din sală
4. Mihai Ghimpu i-a acordat în timpul concertului distincţia “Maestru în arte” lui Dan Bălan, înainte de asta spunînd cîteva cuvinte foarte simbolice pentru societatea noastră “..la noi aşa e primit că un artist e pomenit şi apreciat la: 25 de ani de activitate, la 50 de ani de viaţă şi la 100 de ani de la moarte…”. Tot Mihai Ghimpu a mai spus că e mai bine ceva mai tîrziu, decît niciodată de apreciat adevăratele valori naţionale.
5. Preşedintele nu a făcut discursuri politice, fiind cît se poate de laconic şi la temă. Asta a şi fost apreciat la el în acea seară.
6. După prima parte, cînd mai multe cîntece au fost interpretate într-o variantă rock foarte faină, a urmat şi cîntece marca Crazy Loop, unde deja au intervenit două dansatoare şi încă cîteva fete care făceau figuraţie în spate.
7. Concertul a durat ceva mai puţin de două ore. Dar iată stau şi mă întreb: trebuia mai mult? a fost prea puţin? Sigur că nu, un concert-show adevărat nu ţine atît de mult încît lumea să înceapă să se plictiseală şi nu ţine atît de puţin încît lumea să fie decepţionată, deci a fost foarte OK.
Încă mai sunt sub impresia acestui concert, a interpretării şi a sunetului foarte bun. Aşteptăm şi alte showuri, alte cîntece şi clipuri din partea lui Dan! Soţia mea de asemenea a fost foarte impresionată şi mă bucur că surpriza pe care i-am făcut-o a avut un efect mai mult decît cel scontat
Voi plasa aici şi cîteva cîntece de pe youtube, care desigur nu vor reda atmsofera de ieri din Palatul Naţional, dar cel puţin reprezintă cîntecele mele preferate, marca Dan Bălan, Crazy Loop sau O-Zone:
1. Cum n-ar suna straniu, de cîteva luni, mă trezesc în fiecare dimineaţă cu acest cîntec l-am setat la alarma telefonului meu
2. Aceast cîntec, Dan Bălan l-a lăsat pentru sfîrşitul concertului, iar sala a cîntat în unison
3. Despre acest cîntec nici nu trebuie de comentat prea mult, deja a devenit HIT
În această noapte am avut un vis, ceva mai plăcut și emoționant decît cele precedente… Începutul chiar a avut o conotație comică, era vorba de un decret al președintelui (încă în exercițiu) Vladimir Voronin, potrivit căruia, toți, adică chiar toți oamenii trebuiau să se ducă o dată la școală, într-o zi anumită. Nu știu exact dacă era vorba de 1 septembrie, dar cel puțin una din primele zile a lui septembrie. Motivul acestui decret ar fi fost că populația este prea needucată și lispită de valori, iar o zi petrecută în școalile în care au studiat, îi va readuce cu picioarele pe pămînt.
Țin minte că venisem în ziua respectivă în fața liceului, mai exact vis-a-vis, unde erau niște mese (de fapt ele nu sunt, vis-a-vis e Muzeul de Istorie Națională) și la una din ele au început să se adune mai mulți foști colegi de clasă. Interesant era faptul că discutam alte chestii decît decretul, iar la un moment dat am început să-i întreb pe fiecare dacă intenționează să vină la ore în acea zi și dacă auzise de decret. Răspunsul general era unul foarte sceptic: ei, la ore? Ei, parcă tare important a fost decretul ăsta, eu nu vin. Cu toate acestea, toți se adunaseră lîngă liceu, erau vreo 7 colegi. Am propus să profităm de ocazie și să intrăm. În liceu, la etajul 1, am găsit niște scaune/fotolii și ne-am făcut comod (pînă în 2001 în hol puteau fi doar niște bănci). Am continuat discuțiile, chiar mai veniseră încă doi colegi pe care nu i-am văzut demult. Era bine…
Ulterior am început să analizez holul de la etajul 1, pentru că în cabinete nu intraserăm. Pe fiecare ușă era scris numele profesorului (așa ceva a fost în primii ani ai liceului, ulterior au rămas doar numerele la cabinet). Citind numele de pe ușe, nu găsisem niciunul cunoscut. Apoi au ieșit elevii din clase și era o mare aglomerație în coridor, profesorii ce au ieșit cu ei de asemenea nu-mi erau cunoscuți..
Țin minte că am făcut cîteva poze cu mobilul, iar mai apoi am încercat să pun un status pe Facebook de pe mobil gen „sunt la Eliade, după mult timp”. Pînă la urmă n-am reușit acest lucru, vedeam cum pozele făcute cu mobilul, dispăreau, statusul nu s-a mai scris pînă la capăt și după ce am realizat că visam, m-am și trezit…. Eram la mine în pat și încercam să analizez visul. Am coinștentizat că s-au schimbat multe în Liceu de cînd n-am fost. M-am gîndit chiar să scriu un articol despre acest vis, care să aibă așa un titlu „Liceul Mircea Eliade – doar în vis! (”. Eram foarte trist… iar m-ai apoi chiar m-am trezit. Ideea e că după ce a dispărut Liceul din vis, eu continuam să visez, iar ideea scrierii acestui articol mi-a venit tot în vis.
Cum e Liceul acum, nu știu. Știu doar că spiritul LAREME (Liceul Academic Român-Englez „Mircea Eliade”) a fost doar în perioada cînd directoare a fost dna Iuliana Gorea Costin și a mai ținut din inerție cîțiva ani. Acum liceul are o denumire banală de Liceul Teoretic „Mircea Eliade” (LTME), nu mai este cel mai bun în republică așa cum a fost ani la rîndul și nu este un punct de referință, așa cum este de exemplu „Prometeu”, unde se duc copii demnitarilor sau „Orizont”, unde se duc cei care vor să facă matematică.
Poză preluată de pe grupul LAREME pe facebook. Această frază notorie au auzit-o mai mulți de la dl Lupașcu, inclusiv și eu... și nu o dată
Închei articolul aici, gîndindu-mă dacă Mircea al meu va învăța și el la acest liceu sau la altul…. (numele i-am pus în cinstea scriitorului/savantului Mircea Eliade). Da, și felicitări cu Sărbătoarea Națională: LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ! http://www.trilulilu.ro/vladoss/83150633b781e3
Planificam să scriu despre acest subiect peste vreo două săptămîni, dar fecioraşul meu Mircea a decis că azi e cea mai bună zi pentru a se naşte Nu ştiu ce l-a determinat: căldura de afară, dorinţa de a-şi vedea părinţii mai repede sau dorinţa de a fi prezent în ziua alegerilor cert e că naşterea a decurs normal, iar de azi avem un nou membru al familiei Bologan, fapt care mi-a produs foarte multe emoţii pozitive.
Numele a fost ales de mai demult şi este în cinstea marei personalităţi Mircea Eliade. Aici pot să adaog că am învăţat în liceul cu acelaşi nume de la înfiinţarea lui toate 12 clase, fapt ce mi-a permis să aflu mai multe despre scriitorul şi filosoful Mircea Eliade. Pentru a-mi întări alegerea numelui voi adăuga şi un motiv secundar: faptul că ultimul antrenor care a cîştigat Cupa UEFA este român şi îl cheamă de asemenea Mircea (Lucescu). Întîmplător sau nu, ultima dată Cupa UEFA s-a jucat în 2009, cînd Mircea al meu s-a născut . Alte motive nu sunt, orice altă analogie cu altă persoană care poartă acelaşi nume nu a servit ca motiv pentru alegerea numelui.
Mircea Lucescu
Recent am descoperit o coincidenţă – faptul că Mircea are aceeaşi etimologie cu Partidul Păcii pe care îl promovez în Electorala Alternativă. Originea numelui românesc Mircea este slavă, venind de la Mirco/Miroslav (slava păcii). Acest fapt într-adevăr e o mare coincidenţă, iar dacă susţineţi Partidul Păcii (Partia Mirchi) votaţi pe http://idei.md/?p=613 până pe 29 iulie 2009, ora 21:00.
), Dl Bălan-tatăl, sora lui Dan şi ….
(”. Eram foarte trist… iar m-ai apoi chiar m-am trezit. Ideea e că după ce a dispărut Liceul din vis, eu continuam să visez, iar ideea scrierii acestui articol mi-a venit tot în vis.
Cine a comentat recent?