Hramul oraşului Chişinău: notiţe

• Ziua a fost interesant în PMAN, dar mai cald a fost la Mall
• Seara am prins cîteva cîntece ale formaţiei Bravo, care au fost, conform opiniei publicului “Bravo!”
• Şpanaua adunată în număr mare în PMAN nu a putut asimila discursul lui Dorin Chirtoacă, datorită nivelului IQ redus al lor.
• Despre discurs, am discutat ceva mai tîrziu chiar cu Dl Primar General
• Dan Bălan şi-a prezentat în premieră mondială, un nou videoclip.
• Prin mulţime se zvonea că la preselecţia pentru acest videoclip au participat 200 de fete.
• Preselecţia a durat 100 de zile, cîte două pe zi. În final au fost alese 4 fete.
• Artificiile deşi la început neconvingătoare, s-au dovedit a fi cele mai frumoase pe care le-a văzut PMAN. Au durat vreo jumătate de oră.
• Artificiile au fost acompaniate de muzică şi chiar o complementau, făcînd un adevărat spectacol.
• Deşi cam neintersant la început, Şt. Bănică Jr. a incediat masele ceva mai tîrziu, poporul strigîndu-l pe nume.
• Fly Project au revenit în PMAN, de data asta mult mai fiţoşi.
• La întrebarea solistului Fly Project: “este cineva din afara Chişinăului?”, circa o treime din PMAN au ridicat mîinele sus.
• Celelalte două treimi au zumzănit pe sub nas în stil moscovit “vo – panaiehali!”
• Fly Project a cîntat puţin şi a făcut publicitate la concertul lor de vineri, la City.
• În PMAN, temperatura perceptibilă pentru cei care dansau era de cel puţin 20 de grade.
• Cei care consumau alcool, atingeau temperaturi perceptibile şi mai mari
• Unii dintre cei înfierbîntaţi ţineau morţiş să se dezbrace.
• Odată ajuns în maşină, temperatura perceptibilă a devenit 5 C.
• A doua zi după Hram, am aflat de pe site-ul Unimedia că în PMAN a avut loc o explozie.
• Personal, n-am auzit explozia şi chiar habar nu aveam că undeva la 100 m sunt persoane rănite.
• La Mulţi Ani, Chişinău!

La Liceul Mircea Eliade – doar în vis!

În această noapte am avut un vis, ceva mai plăcut și emoționant decît cele precedente… Începutul chiar a avut o conotație comică, era vorba de un decret al președintelui (încă în exercițiu) Vladimir Voronin, potrivit căruia, toți, adică chiar toți oamenii trebuiau să se ducă o dată la școală, într-o zi anumită. Nu știu exact dacă era vorba de 1 septembrie, dar cel puțin una din primele zile a lui septembrie. Motivul acestui decret ar fi fost că populația este prea needucată și lispită de valori, iar o zi petrecută în școalile în care au studiat, îi va readuce cu picioarele pe pămînt.

Țin minte că venisem în ziua respectivă în fața liceului, mai exact vis-a-vis, unde erau niște mese (de fapt ele nu sunt, vis-a-vis e Muzeul de Istorie Națională) și la una din ele au început să se adune mai mulți foști colegi de clasă. Interesant era faptul că discutam alte chestii decît decretul, iar la un moment dat am început să-i întreb pe fiecare dacă intenționează să vină la ore în acea zi și dacă auzise de decret. Răspunsul general era unul foarte sceptic: ei, la ore? Ei, parcă tare important a fost decretul ăsta, eu nu vin. Cu toate acestea, toți se adunaseră lîngă liceu, erau vreo 7 colegi. Am propus să profităm de ocazie și să intrăm. În liceu, la etajul 1, am găsit niște scaune/fotolii și ne-am făcut comod (pînă în 2001 în hol puteau fi doar niște bănci). Am continuat discuțiile, chiar mai veniseră încă doi colegi pe care nu i-am văzut demult. Era bine…

Ulterior am început să analizez holul de la etajul 1, pentru că în cabinete nu intraserăm. Pe fiecare ușă era scris numele profesorului (așa ceva a fost în primii ani ai liceului, ulterior au rămas doar numerele la cabinet). Citind numele de pe ușe, nu găsisem niciunul cunoscut. Apoi au ieșit elevii din clase și era o mare aglomerație în coridor, profesorii ce au ieșit cu ei de asemenea nu-mi erau cunoscuți..

Țin minte că am făcut cîteva poze cu mobilul, iar mai apoi am încercat să pun un status pe Facebook de pe mobil gen „sunt la Eliade, după mult timp”. Pînă la urmă n-am reușit acest lucru, vedeam cum pozele făcute cu mobilul, dispăreau, statusul nu s-a mai scris pînă la capăt și după ce am realizat că visam, m-am și trezit…. Eram la mine în pat și încercam să analizez visul. Am coinștentizat că s-au schimbat multe în Liceu de cînd n-am fost. M-am gîndit chiar să scriu un articol despre acest vis, care să aibă așa un titlu „Liceul Mircea Eliade – doar în vis! (”. Eram foarte trist… iar m-ai apoi chiar m-am trezit. Ideea e că după ce a dispărut Liceul din vis, eu continuam să visez, iar ideea scrierii acestui articol mi-a venit tot în vis.

Cum e Liceul acum, nu știu. Știu doar că spiritul LAREME (Liceul Academic Român-Englez „Mircea Eliade”) a fost doar în perioada cînd directoare a fost dna Iuliana Gorea Costin și a mai ținut din inerție cîțiva ani. Acum liceul are o denumire banală de Liceul Teoretic „Mircea Eliade” (LTME), nu mai este cel mai bun în republică așa cum a fost ani la rîndul și nu este un punct de referință, așa cum este de exemplu „Prometeu”, unde se duc copii demnitarilor sau „Orizont”, unde se duc cei care vor să facă matematică.

Poză preluată de pe grupul LAREME pe facebook. Această frază notorie au auzit-o mai mulți de la dl Lupașcu, inclusiv și eu... și nu o dată

Închei articolul aici, gîndindu-mă dacă Mircea al meu va învăța și el la acest liceu sau la altul…. (numele i-am pus în cinstea scriitorului/savantului Mircea Eliade). Da, și felicitări cu Sărbătoarea Națională: LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ! http://www.trilulilu.ro/vladoss/83150633b781e3

Astăzi s-a născut M. Bologan

Mircea Eliade

Planificam să scriu despre acest subiect peste vreo două săptămîni, dar fecioraşul meu Mircea a decis că azi e cea mai bună zi pentru a se naşte Nu ştiu ce l-a determinat: căldura de afară, dorinţa de a-şi vedea părinţii mai repede sau dorinţa de a fi prezent în ziua alegerilor cert e că naşterea a decurs normal, iar de azi avem un nou membru al familiei Bologan, fapt care mi-a produs foarte multe emoţii pozitive.

Numele a fost ales de mai demult şi este în cinstea marei personalităţi Mircea Eliade. Aici pot să adaog că am învăţat în liceul cu acelaşi nume de la înfiinţarea lui toate 12 clase, fapt ce mi-a permis să aflu mai multe despre scriitorul şi filosoful Mircea Eliade. Pentru a-mi întări alegerea numelui voi adăuga şi un motiv secundar: faptul că ultimul antrenor care a cîştigat Cupa UEFA este român şi îl cheamă de asemenea Mircea (Lucescu). Întîmplător sau nu, ultima dată Cupa UEFA s-a jucat în 2009, cînd Mircea al meu s-a născut . Alte motive nu sunt, orice altă analogie cu altă persoană care poartă acelaşi nume nu a servit ca motiv pentru alegerea numelui.

Mircea Lucescu

Recent am descoperit o coincidenţă – faptul că Mircea are aceeaşi etimologie cu Partidul Păcii pe care îl promovez în Electorala Alternativă. Originea numelui românesc Mircea este slavă, venind de la Mirco/Miroslav (slava păcii).  Acest fapt într-adevăr e o mare coincidenţă, iar dacă susţineţi Partidul Păcii (Partia Mirchi) votaţi pe http://idei.md/?p=613 până pe 29 iulie 2009, ora 21:00.

La o salată şi o bere cu magnificii

Din start voi preciza că am servit doar bere. Surpriza cu salata a fost una plăcută, mai ales că a fost pregătite de junele pepecediste, dar am preferat să mă abţin de la ea.

Deci este vorba de al 5-lea offline organizat de www.unimedia.md cu liderii politici, iar de data aceasta au venit cei 7 magnifici de la PPCD, alături de alţi camarazi ideologici şi de partid. Bloggeri au fost de asemenea mulţi, poate ceva mai puţini ca la www.pdm.md dar cu un bagaj mare de întrebări către tinerii ce au venit în tricouri “PLZ RT”, ceea ce ar însemna “please re-tweet”, adică “re-ciripeşte”, adică un fel de “trimite mai departe mesajul meu”. Ca să fie şi ceilalţi în unison, magnificii au dăruit (probabil din fondul electoral PPCD) cîte un tricou fiecărui participant la offline. Deoarece mărimea M nu mă încape, tricoul l-am dat soţiei, eu la rîndul meu avînd deja un tricou Twitter Pe ea tricoul stă f bine.

OK.. Deci despre ce s-a discutat? Iniţial am vrut să adresez întrebări mai banale, gen: “de ce sunteţi 7″ sau “de ce vă numiţi magnifici şi a cui a fost ideea?” sau “ce-o să faceţi după alegeri, cînd va fi clar că treceţi în parlament” ş.a. Am renunţat pentru că băieţii au demonstrat un respect faţă de bloggeri, prin faptul că au venit toţi 7, au încercat să facă o surpriză(nu pot spune exact cît de bună a fost salata, n-am gustat-0), asta deşi avuseseră cîteva întîlniri anterior, iar unul dintre ei chiar avea două dezbateri TV ceva mai tîrziu.

Iată şi întrebările mele: “Ce-aţi făcut pe 7 aprilie, cum aţi petrecut ziua şi dacă aţi susţinut sau nu protestatarii”. A răspuns D. Vaculovschii, care se afla atunci în clădirea Parlamentului şi a fost evacuat, ca şi alţi funcţionari, printr-un geam al unui birou. Ulterior el a fost văzut de unul dintre bloggeri în piaţă, dar n-a precizat dacă a susţinut sau nu protestatarii. Tinerii pepecedişti au spus că au experienţă bogată privind organizarea protestelor şi că ei n-ar fi permis escaladarea situaţiei. Tot ei au mai scos o perlă, pe care o voi aborda la Clubul IDEA, faptul că au organizat proteste cu 200, 300 şi 500 mii de oameni. Acum spun doar că nu-i corect, detalii, mai tîrziu găsiţi pe www.idei.md

A doua întrebare a fost una economică: “Tinerii din prezent sunt foarte numeroşi, iar din cauza natalităţii mici, peste 40 de ani vom fi o generaţie numeroasă de pensionari, cum trebuie de reformat sistemul de pensii în acest sens?”. Despre sistemul de pensii băieţii n-au spus nimic, doar au precizat că vor încuraja natalitatea, unii din ei chiar aducînd exemple prin experienţa proprie, ei avînd cîte un copil. Răspunsul nu m-a “satisfăcut”, pentru că nici într-o ţară natalitatea n-a reuşit să fie readusă la un nivel înalt într-o perioadă scurtă de timp, de asemenea, nu poţi impune în ziua de azi o femeie să nască cel puţin trei copii, deoarece puţine îşi doresc acest lucru şi puţine vor acorda timp pentru această “ocupaţie”. Probabil că la sistemul de pensii băieţii încă nu s-au gîndit.

Altă întrebare de-a mea: “MAE a declarat la postul public că este un partid popular şi este de orientare creştin-democrată, în acest sens ar fi interesat PPCD să fuzioneze cu MAE pentru a-şi mări şansele de accedere în Parlament?”. Răspunsul iniţial a fost unul infantil “Da ce, este aşa partid – MAE?!”, iar după replica mea că el este şi că a acumulat doar de 3 ori mai puţine voturi ca PPCD la alegerile trecute, băieţii au trecut pe un ton mai diplomatic şi au spus că nimic nu este exclus, doar că unicul pardid creştin-democrat din MD est PPCD. Au mai dat şi exemplul României, unde de asemenea, a fost o perioadă cînd mai multe partide au dorit să fie denumite populare, pentru a se asocia cu Partidul Popular European, cel mai numeros din Parlamentul European.

Alte întrebări nu am reuşit să adresez, în general discuţia a fost interesantă, mai degajată comparativ cu cea avută cu domnul www.pdm.md , iar la sfîrşit chiar am fost provocaţi la un meci de fotbal. De această dată nu am putut să ne înţelegem între noi privind data şi ora, unicul pretext invocat de bloggeri a fost că pe 31 iulie nu putem, deoarece pe 1 august mergem cu www.pdm.md la pescuit Oricum, invitaţia rămîne valabilă, deci putem să ne aşteptăm la un meci Magnificii vs Bloggerii.

Atît despre această întîlnire, alte detalii găsiţi pe www.unimedia.md, pe www.privesc.eu care a şi făcut o transmisiune on-line a acestui eveniment, iar despre teoria celor sute de mii de protestatari aflaţi mai multe pe www.idei.md în curînd!

Casca care m-a salvat (ghid pentru ciclişti)

S-a întrebat cineva pînă acum cît de important e pentru biciclist să poarte cască? Sau cîţi dintre bicicliştii pe care-i vezi în Chişinău o poartă? Este oare ea un accesoriu necesar, util sau poate de prisos sau incomod? Nu ştiu cîţi şi-au pus asemenea întrebări existenţiale, pe mine însă EA m-a salvat în urma unui accident pe care l-am suferit ieri cu bicicleta. Nu vreau să-mi imaginez ce avea să păţesc dacă mergeam cu capul gol sau cu chipiu, cum obişnuiesc unii ciclişti, dar aşa am evitat o comoţie cerebrală, iar faţa practic nu a fost atinsă. Am doar o luxaţie la umăr care îmi va trece complet în 2 săptămîni şi cîteva zgîrîieturi minore.
Adevărul e că am purtat cască de fiecare dată cînd ieşeam cu bicicleta în ultimii doi ani şi niciodată nu mi s-a întîmplat nimic, astfel că purtarea ei devenise o obişnuinţă. După impactul de ieri, pe cască nu este nicio zgîrîetură şi nicio altă urmă a accidentului.
Îmi era foarte trist cît mergeam ieri prin Chişinău, să văd că marea majoritatea cicliştilor nu purtau cască de protecţie. Prin acest articol intenţionez să sensibilizez pe toţi cicliştii să fie mult mai prudenţi la trafic şi am elaborat şi un set de sfaturi, inspirate din propria experienţă, care ar putea fi completat şi de cititorii blogului:

1. Întotdeauna purtaţi cască cînd sunteţi pe bicicletă, chiar dacă faceţi o plimbare prin curte. Niciodată nu ştiţi cînd puteţi cădea sau vă izbi de ceva/cineva.
2. Seara şi mai ales noaptea deplasaţi-vă avînd luminile aprinse. E foarte bine să aveţi o lumiă roşie în spate, care să clipească şi o lanternă în faţă, scopul căreia este mai mult de a vă arăta gropile şi denivelările de pe străzile noastre.
3. Noaptea mergeţi cu viteză mai redusă din cauză că lanterna din faţă obicei nu are capacitatea de a vă arăta gropile atît din apropiere, cît şi cele din depărtare. Doar în cazul în care mergeţi pe o stradă luminată şi recent renovată e ok şi cu viteză mare.
4. Fiţi foarte atenţi la pietoni! Ei nu conştienizează că biciclistul se poate deplasa cu viteză şi că poate fi un pericol pentru ei. Încercaţi să încetiniţi sau să le cedaţi trecerea dacă ei s-au pornit să traverseze strada.
5. Fiţi atenţi la semnele de circulaţie (marea greşeală a mea de ieri), în special la semnul triunghi (cedează trecerea) şi pătrat galben pe fundal alb (prioriate). Aceste semne vă ajută să înţelegeţi cum trebuie să vă deplasaţi cînd nu este un semafor la intersecţie.
6. Prin oraş pot fi depăşite în mişcare următoare categorii de transport: trolebuze(dacă nu mergi la deal sau dacă ele nu se îndreaptă spre staţia terminus), microbuze (dacă sunt la început de rută), maşini cu semnul Ş (am încercat o dată, deşi efortul a fost de peste 50 km la oră pentru că şoferul a încercat să se întreacă cu mine) şi cam atît, deoarece dacă nu-s ambuteiaje, în celelalte cazuri depăşirile pot fi periculoase.
7. Deplasaţi-vă pe partea dreaptă a carosabilului. Deşi lîngă bordură drumul e mai prost, totuşi e un loc mai sigur pentru biciclişti. În caz că traficul e mic, puteţi merge pe mijlocul benzii, mai ales dacă există şi a doua bandă în acelaşi sens.
8. Evitaţi intersecţiile complicate, dacă nu sunteţi profesionist. În special cercuri sau intersecţii fără semafor cu trafic aglomerat. În aşa situaţii puteţi să găsiţi o modalitate de a vă deplasa ca şi pietonii, adică să treceţi o stradă la “zebră” sau la semaforul de pietoni, sau să vă deplasaţi pe cărarea de lîngă drum. Aşa făceam cînd mergeam spre centru dinstre Rîşcani: e mai comod de mers de cărarea vis-a-vis de Circ, decit pe la Cerc, pe linga circ, iar apoi pe sub pod.
9. În caz că mergeţi la deal, mai ales dacă el e dificil, încercaţi să mergeţi pe cărare, nu pe stradă. E mai puţin stresant şi viteza oricum e mică.
10. Un alt pericol imident pentru biciclişti sunt cîinii. Îi poţi găsi oriunde, dar mai ales prin cartiere şi pe lîngă zonele industriale. Pentru ai evita sunt două soluţii: a) a vă deplasa mai departe, dar să ţineţi cont că un maidanez mediu chişinăuian aleargă în urma bicicletei vreo 300-400 metri cu viteza de pînă la 35 km/h şi b) dacă sunteţi la deal puteţi să vă opriţi şi să-i alungaţi (o spun din proprie experienţă) sau s-o luaţi la vale ceea ce-i riscant: cîinii la vale tot aleargă repede

Dacă doriţi, puteţi să contribuiţi şi voi cu alte sfaturi, cît despre mine, am decis să pun casca în cui, iar bicicleta s-o vînd.