Totalurile anului 2009, viziune alternativă
Un an mai bogat în evenimente decît 2009? Nu-mi prea aduc aminte, poate doar panica generală înainte de 2000 cînd se presupunea că se vor bloca toate computerele (trecerea de la 99 la 100, care chipurile nu se va încadra în două cifre).
Hai să enumer cîteva evenimente care ne-au ţinut suspansul pe parcursul acestui an:
1. A decedat Grigore Vieru, poate cel mai dureros eveniment al anului. Puţine instituţii media care fac tot soiul de topuri la sfîrşit de an au ţinut cont de acest fapt. Cînd mă gîndesc la atmosfera ce domnea în Chişinău şi nu doar, la începutul anului, atunci cînd am pierdut cel mai valoros om de cultură autohton şi la deşteptarea naţională care a survenit odată cu acest tragic eveniment, încep să conştientizez că posibil Gr. Vieru, chiar prin decesul său a contribuit la evadarea din comunism şi la apropierea de valorile noastre naţionale.
2. Ziua de 6 aprilie, o adevărată zi de doliu, la figurat, cel puţin. Ţin minte ce sentimente dăinuiau pe feţele tuturor oamenilor cunoscuţi cu care am comunicat în acea zi. Ţin minte cu mulţimea de tineri, dar şi maturi, a umplut Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a-şi arăta dezacordul cu un rezultat electoral care ne lăsa în comunism încă 4 ani. În aer plutea o decepţie, simţul unei mari nedreptăţi, un dezacord total cu nişte date electorale, care păreau parcă venite dintr-un alt univers, care nu au nimic în comun cu realitatea noastră.
3. Ziua de 7 aprilie – ziua speranţei şi a haosului. Dimineaţa a început cu o dorinţă de a continua acţiunele paşnice de protest începute în seara precedentă. În această zi am urmărit prin Internet mersul vertiginos al evenimentelor, care păreau că se desfăşoară în altă ţară, dar nu la o distanţă de doar 1 km de locul în care mă aflam. Cînd am luat masa, am văzut o maşină de pompieri care se întrepta spre centru, iar după doar 30 de minute am văzut pe Internet cum acea maşină era distrusă deja. Am văzut cum se distrugea clădirea Preşedenţiei, cum lumea îşi punea scopul doar distrugerii, cînd motivul pentru care au ieşit la protest nu mai corela cu ceea ce ei făceau de fapt. Apoi a venit rîndul Parlamentului… Seara, cînd eram acasă, mă gîndeam la sensul acestor mişcări. O mulţime care iniţial protesta împotriva scorului electoral al PCRM, nu a reuşit pînă la urmă nici să facă o lovitură de stat, dar nici scopul iniţial nu şi l-a atins, cel de a anula rezultatele electorale. Plus, au mai distrus şi două clădiri de importanţă majoră ale statului. Deci beneficii zero, iar costurile imense, atît materiale, cît şi umane. A doua zi am trecut pe lîngă aceste clădiri şi cu greu îmi puteam imagina că ceva se va schimba spre bine după 7 aprilie. Protestul din 8 aprilie a fost fără de vlagă, cu oameni decepţionaţi, care mai mult aveau grijă să nu permită la instigatori să atace Guvernul, decît să protesteze paşnic.
4. Iunie – un grup de 41 de deputaţi şi-au păstrat verticalitatea şi nu au votat şeful statului, propus de PCRM. Ceea ce puţini credeau că se va întîmpla, a însemnat o dovadă foarte mare de curaj şi de responsabilitate – niciunul din cei 41 deputaţi aleşi pe listele PL, PLDM şi AMN nu a cedat presiunilor şi nu au participat la alegerea Preşedintelui RM. Acest eveniment de asemenea, merită un loc înalt în top, pentru că a reprezentat un nou pas, chiar foarte riscant în acea conjunctură, spre o guvernare liberal-democrată.
5. 29 Iulie – PCRM pierde controlul asupra Parlamentului, iar ulterior şi asupra altor structuri de stat. În alegerile repetate, PCRM a pierdut 12 mandate, care se datorează mai mult unui calcul pur matematic, decît pierderii unui număr mare de alegători. Astfel, în electorală au participat mai puţine partide şi mai multe au intrat în Parlament, iar PCRM nu a mai cîştigat la fel de multe mandate din rîndul celor “care nu a trecut pragul” comparativ cu aprilie 2009. Partidul Democrat, condus de Lupu, a renăscut ca pasărea Phoenix şi a revenit la un electorat potenţial de 15-20% pe care îl avea şi în 1998, asta în condiţiile cînd în apriilie, PDM conta foarte puţin ca partid. Formarea Alianţei pentru Integrare Europeană – proces foarte anevoios şi de durată a pus pînă la urmă bazele unei noi guvernări în Republica Moldova. Data de 29 iulie va intra în istorie ca un paradox electoral: o prezenţă mai mare la vot faţă de 5 aprilie, luînd în calcul faptul că s-a votat miercuri şi că s-a votat vara – doi factori care în mod normal ar fi trebuit să reducă din activismul electoral al populaţiei.
6. Septembrie 2009 – un nou guvern, după 8 ani de conducere a PCRM. A fost creată o nouă structură ministerială controversată – Ministerul Tineretului şi Sportului, care pînă la sfîrşitul anului a făcut doar figuraţie. Au fost numiţi miniştri foarte compentenţi şi apreciaţi pentru calităţile profesionale şi politice, dar şi miniştri care au stîrnit nemulţumirea şi decepţia electoratului liberal-democrat. Chiar şi cu erorile comise de către liderii AIE prin comportamentul, discursurile şi acţiunile lor, guvernarea a început să capete treptat contur şi a început să acţioneze, ceea ce de fapt aştepta şi electoratul să se întîmple. Printre succesele imediate ale noului Guvern, pot fi menţionate începerea unor negocieri energice cu instituţiile europene şi internaţionale, care vor conduce la ieşirea ţării noastre din criză şi la apropierea de Uniunea Europeană.
7. Gripa A H1N1 – cu sute de îmbolnăviţi şi cu persoane decedate este unul din cele mai controversate, dar şi tragice evenimente din Moldova. Spun controversată pentru că în timpul scurtei vizite în Bruxelles, am realizat că nimeni pe străzi nu purta mască de protecţie, nici în instituţii, nici în Aeroport, la fel cum nimeni nu purta măşti de protecţie în Budapesta, unde am făcut escala. Peisajul văzut de mine la întoarcerea în Chişinău a fost unul cu totul dezolant: afişe mari, roşii, despre pericolul gripei porcine, măşti pe feţele angajaţilor Aeroportului. În oraş de asemenea se purtau măşti, lumea discuta foarte mult despre gripă, reportajele TV începeau cu acest subiect. De fapt, efectul măştii de protecţie este foarte mic, pentru că ţine 1-2 ore. Am consultat cîţiva specialişti în domeniu şi am ajuns la următoarea concluzie: mortalitatea în urma A H1N1 este la fel ca şi în urma unei gripe obişnuite. Deosebirea dintre cele două tipuri de gripă este faptul că de A H1N1 mor persoane mai tinere.
8. Criza economică – în prima jumătate a anului mai mult se tăcea despre ea, ca ulterior să fie unul din cele mai populare teme de discuţii printre toţi cetăţenii RM. N-o să adaog prea mult la această temă pentru că rar om din Moldova, care nu s-a interesat de subiect şi nu l-a discutat la un păhar de vorbă sau, eventual, de bere cu prietenii lui specialişti în domeniu 
Important e că după toate aparenţele, am trecut de momentul critic al crizei prin octombrie sau noiembrie 2009, ceea ce înseamnă că mai rău decît a fost pînă acum nu va mai fi.
9. Identitatea naţională – ziua de 31 august 2009, Acordul de mic trafic la frontieră cu România, renunţara la vize pentru cetăţenii români, proiectul de semnare a unui acord între Ministerele Educaţiei între RO şi RM, vizita oficialilor din RM în România, dezvelirea bustului lui Grigore Vieru în Iaşi, instalarea Lupoaicei şi a bustului poetului Liviu Rebreanu în Chişinău ş.a. Aici mai putem menţiona că limba română nu mai este un tabu şi este menţionată la nivelul cel mai înalt în stat. Din păcate, nu există o coeziune în cadrul AIE, cel puţin PD, prin persoana lui Marian Lupu are mari rezerve la folosirea acestui termen, preferînd tipul struţo-cămilă de termen română/moldovenească sau moldovenească/română.
10. Apropierea de Uniunea Europeană – deja din ianuarie 2010 vom putea vorbi deschis despre procesul de ADERARE şi de liberalizarea a regimului de vize, nu de o bună vecinătate sau de “integrare europeană”.
11. Cetăţenii moldoveni au contribuit la victoria lui Traian Băsescu pentru postul de preşedinte al României, ei asigurînd o diferenţă de circa 11.000 de voturi în favoara lui Băsescu, în comparaţie cu totalul de cca. 70000 voturi diferenţă. Băsescu a obţinut în RM cel mai înalt procentaj din toată campania – 95%.
12. Moldova a făcut un egal cu Grecia. După o serie de eşecuri ale naţionalei Moldovei la fotbal, inclusiv remiza “istorică” 0-0 cu Luxemburg, Moldova a reuşit un rezultat de 1-1 cu Grecia, fostă campioană europeană şi participantă la Campionatul Mondial 2010 din Republica Africană de Sud. Referitor la preliminarii pot menţiona că, din păcate, România a avut un parcurs dezastruos, pe alocuri comparabil cu cel al Moldovei (doar aceste două echipe au avut parte de 2 cartonaşe roşii în timpul preliminariilor zona UEFA). Rusia a fost la un pas de calificare, la fel ca şi vecinii noştri din Ucraina, dar până la urmă în Africa vor pleca aşa ţări ca Slovenia, Honduras, Coreea de Nord şi multe altele.
13. Şerif Tiraspol a jucat în cupele europene pînă în luna decembrie. Nicio echipă din Moldova nu a reuşit până acum să evolueze în cupele europene pînă în luna decembrie. Mai mult ca atît, cu puţin noroc şi concentrare, Şerif ar fi putut să obţină calificarea în 1/16-le Europa League. Teoretic, această şansă încă există, în cazul în care se va depista că Fenerbahce Istambul a trişat în cadrul unui meci cu Honved şi ca şi rezultat va fi discalificată. Astfel, Şerif a reuşit să joace 12 meciuri în cupele europene în acest an, ceea ce reprezintă un record pentru fotbalul moldovenesc, deşi Zimbru a reuşit de două ori să ajungă la acelaşi nivel competiţional, dar atunci nu era faza de grupe, astfel că Zimbru a avut mai puţine meciuri jucate.
În final, vă propun să votaţi evenimentul anului alegînd una (puteţi alege mai multe opţiuni) din cele 13 opţiuni sau propunînd un eveniment propriu. Pînă la sfîrşitul anului îmi propun să scriu articol despre tălmăcirea unui vis pe care l-am avut înainte de alegerile de 5 aprilie. Veţi fi uimiţi să vedeţi cîte multe elemente a visului s-au îndeplinit pînă la urmă.
- В целом, соотношение евро и доллара на нашем рынке отражает развитие соотношения этих валют на международном рынке. С этой точки зрения, мы не можем говорить о спекуляции, – отмечает координатор клуба альтернативных экономических идей (IDEA) Михай Бологан.
Cine a comentat recent?